AcasăProză

Proză

Șoapta unei stele

În adâncurile întunecate ale nopții se aude șoapta unei stele care plânge în timp ce pașii tăcuți ai morții își fac simțită prezența, viața pare să fie prinsă în ghearele umbrelor care, sub mantia rece a întunericului, ne fură lumina, dragostea și bucuria, lăsând...

O umbră în teatrul vieții

O umbră în teatrul vieții Zilele se scurg lent, precum nisipul fin prin clepsidra timpului, iar eu, mă împodobesc cu un zâmbet serafic, dar fals. Dar sub vălul nopții, durerea își îmbracă straiele negre, în timp ce-și înfige colții în inima mea ca un pumnal...
Inclestarea zorilor

Citește și

Timpul, sculptorul neobosit al existenței

Timpul, sculptorul neobosit al existenței, își lasă amprenta pe fiecare fragment al ființei noastre....

Ascunzătoarea iubirii

Ascunzătoarea iubirii, cântecul unei iubiri infinite. Te-am căutat o mie de ani pe cerul nopții,...

Povestea iubirii: O călătorie prin infinitul iubirii

Povestea iubirii: O călătorie prin infinitul iubirii. "Singura data când suntem toți egali este atunci...

Ultimele articole

Tălpile care visează marea

Privim efortul celor din jur și îi înțelegem rostul. Îi admirăm de la distanță,...

Ce este timpul: o linie, un cerc sau o oglindă?

Ce este timpul: o linie, un cerc sau o oglindă? Privim spre viitor cu speranță...

Sufletele noastre erau ca niște bijuterii

Uneori, oamenii se întâlnesc prea devreme sau prea târziu Există iubiri care nu mor, dar...

Rămâi, fără să mai vii

Această poezie este un răspuns subtil, dar viu, la „Ploaie în luna lui Marte...